Un nuc de imparat
Intr-un orasel mic traia un nuc tanar.
Era foarte frumos de aceea toate domnitele erau prietene cu el. Intr-o zi i-au aparut nucile, dar la acel nuc nu erau maro, erau din argint.Toti nucii se mirau:
– De ce el are nucile argintii?intreba un nuc.
– Nu stiu,raspunse alt nuc.
Dar nimeni nu stia secretul lui pentru ca el nu dorea sa fie sufocat de oameni. De aceea, se facu ca nu pricepe nimic. In urmatoarele zile au tot cautat informati dar…nimic!
-N-am gasit nimic, se plangea unul.
-N-am gasit nici eu nimic, se plangea altul.
-Am gasit!Acel pom ii apartine unui rege si nu
este de la noi din oras.Se pare ca e din China.
Este imposibil de mers pana acolo!
-Dar trebuie! Pentru ca asa vom face o fapta buna.
-Buna ,pomule! vorbea omul care i-a descoperit taina. Chiar vrei la tatal tau? intreba.
-De unde stii ca sunt un nuc de rege? Intreba nucul.
–E, nu mai conteaza, vino cu mine si n-o sa-ti para rau.
-Imi pare rau! Copacii nu se pot misca!
Auzind acestea pleca si la spuse si celorlalti.
-Am vorbit cu el!
-Da, si ce ti-a spus? intreba ea.
-Dar din pacate mi-a spus ca el nu poate merge!
Auzind acestea, sari un om sa spuna ideea lui.
-Eu cred ca trebuie sa-I luam nucile si sa-le aducem imparatului!
-Buna idée! Exclama omul care a vorbit cu el.
Intr-o noapte unul dintre oameni se furisa si
lua nucile ca sa le duca la imparat.
-Multumesc tinere om. Eu iti urez numai bine!
-Sper sa va readuceti minte de fiul dumneavoastra.
Daca nu poti avea langa tine un trup, multumeste-te cu un suflet.